Pr.Dumitru Staniloae: Niciodata nu se spune ca vom ajunge mai presus de ingeri. Singura Maica Domnului e mai presus de ingeri. Se spune ca noi vom fi ca ingerii. Vom fi foarte spiritualizati, fara ca trupul nostru sa inceteze sa existe, dar acesta va fi asa de straluminat incat sufletul nostru va putea fi vazut direct, cum se vede ingerul. Spunea undeva Sfantul Grigorie Palama: "Asa cum aici se vede sufletul prin trup, tot asa Acolo, in viata viitoare, se va vedea trupul prin suflet". (...) Cu cat suntem mai aproape unii de altii, cu atat suntem mai aproape de Hristos. Omul izolat, individualist nu poate fi aproape de Hristos. Eu, cu cat ma cunosc mai bine, cu atat imi dau seama cat de necesar imi este celalalt si cat ii sunt si eu lui. Nu se poate trage o linie de demarcatie neta intre mine si tine. Tot asa, nu se poate trage o linie de demarcatie intre noi si ingeri. (...) Si iarasi paradoxul: nu trebuie sa uitam o clipa ca centrul este Hristos. Cu totii tindem spre El, si comuniunea noastra nu poate fi decat in El. "Ca toti sa fie una cu Mine" - spune Iisus. Daca nu suntem una in noi, nu putem fi nici in El. (...) Pentru multi Biserica nu mai este ceea ce a fost si ceea ce spunea Sfantul Apostol Pavel ca este, in cap 12 la I Corinteni - "Biserica e Trupul Domnului". Ma gandesc eu ca trupul meu fizic ma doare in intregul lui atunci cand ma doare ceva de la picior sau de la mana. Sau, ma bucur de pasul meu alergator, prin picior. Nu traiesc oare prin fiecare organ toate celelalte organe? Va intreb de ce nu traim asta in Biserica, daca suntem intr-adevar Trupul Domnului? De ce nu ma bucur de bucuria celuilalt? De ce nu am bucuria sa ma duc sa cant impreuna cu el? Aici este un egocentrism bolnav, care ne imputineaza grav existenta. Si este explicabil atunci ca nu percem nici taina celuilalt.
De ce te simti atat de singur in domurile occidentale? Acolo fiecare sta la locul lui, sezand pe scaun disciplinat. La noi nu se sade pe scaun, ca scaunul te inchide; omul e in picioare, se misca, se uita la celalalt, se roaga impreuna cu el. La ei e putina miscare, e putina viata. Am fost odata in Anglia, cu Parintele Braniste, unde am tinut niste conferinte. Am fost si la ei la biserica; de vreo 5 ori pe zi, ne chemau cu clopotul, ne asezam fiecare pe locul nostru si era cineva care citea la pagina cutare, psalmul cutare. Cand sa plecam in tara, un tanar ma intreaba de ce e atata tristete in bisericile lor? "Nu m-am gandit, i-am spus, dar sunteti prea singuri, desi ordonati". La noi oamenii nu se simt singuri. La noi nu spune unul "citim acolo!". Spune preotul, si toata lumea raspunde. Preotul e dincolo de catapeteasma, acolo unde se arata Sfanta Treime, dar e si lumina care iradiaza dincolo de usi.Preotul iese din cand in cand, si toata lumea vrea sa-l atinga, iar el pune mana pe toti. E o bucurie a tuturor de toti.
S.D. - Gabriel Marcel, citat mereu de Parintele Galeriu, spune: "Cand spun cuiva te iubesc, spun tu nu vei muri niciodata".
Pr.D.S. - Asa este. "Te iubesc" este o concluzie ca celalalt nu va muri. Te iubesc, nu vreau sa mori spiritual in vesnicie. Celalalt poate muri pentru mine daca nu-i arat iubire, rabdare. Poate muri, da. Si vesnicia in iad este o moarte. Un chin este o moarte. Crestinul nu mai admite o moarte ca inexistenta totala a persoanei.
S.D. - Deci orice Traditie care nu-L are pe Dumnezeu este epuizabila?
Pr.D.S. - Da. Eu sunt Alfa si Omega, a spus Iisus. Nu exista cineva mai incolo de El care sa fie Omega. Eu, oricat as inainta nu as ajunge la Omega.
S.D. - Deci innoirea sta in Traditie?
Pr.D.S. - In scoaterea la iveala a comorilor inepuizabile ale Traditiei.
S.D. - Ce parere aveti despre pietism?
Pr.D.S. Pietismul este unilateral si se instaleaza atunci cand unii nu vor sa gandeasca deloc ce este Dumnezeu. Vreau sa fiu bun, smerit, milos, dar sa nu gandesc deloc la ceea ce este Dumnezeu. Noi avem si datoria sa patrundem in tainele lui Dumnezeu.
Pentru mine fiecare om este o intrebare si fiecaruia trebuie sa-i raspund. O intrebare, impreuna cu misterul lui, cu necesitatile lui, si eu trebuie sa-i raspund. Fiecare om este o fiinta obligatorie pentru mine.
Poate ca si aici este o taina, aceea ca suntem din nimic, dar Dumnezeu nu ne mai lasa sa ajungem la nimic. Traim mereu in vecinatatea nimicului, la marginea nimicului, la limita nimicului, dar niciodata nu ajungem la nimic, fiindca Dumnezeu nu ne lasa sa ajungem acolo. (...) Raul absolut, daca ar exista, ar fi nimicul.
(...) picturile bisericesti sunt foarte rezumative in privinta raiului. Din iad prezinta mai multe, pentru ca iadul seamana mai mult cu viata de aici...
S.D. - Dincolo de ceea ce ramane absolut prestigios in Ortodoxie, aveti constiinta ca s-au petrecut totusi niste alunecari, niste distorsiuni? Si daca aveti, de ce natura considerati ca sunt?
Pr.D.S. - S-au petrecut multe deraieri pentru ca au fost 50 de ani de comunism, care au oprit credinta in scoli, intelectualii voiau si ei sa "se aranjeze", si mai sunt si cei care s-au inscris in partid si se cam fereau de Biserica. Asta a slabit credinta. Si totusi fundamentul nu a disparut. Sigur ca si oamenii Bisericii au slabit, pentru ca preotii tot din poporul asta s-au recrutat. Dar sa nu uitati, recensamantul a gasit ca 87% din oamenii de la noi sunt ortodocsi. In Cehoslovacia 40% sunt atei. Eu niciodata nu am vazut atatea parastase in Biserici ca acum; nu ajung mesele de la usa altarului pana la usile de afara. E atata grija pentru cei care au plecat, inseamna ca n-au plecat cu totul.
Extras din "7 dimineti cu Parintele Staniloae", Editura Anastasia, 2002.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu